Aceasta reprezinta, din punct de vedere istoric, prima forma de societate comerciala care a aparut inca anterior secolului al XIX-lea, si pentru aceasta este considerata forma traditionala de societate comerciala.
Caracteristic societatii in nume colectiv este raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor pentru obligatiile sociale.
Aceasta cuprinde un numar mic de asociati care, de obicei, sunt persoane care se cunosc bine intre ele (rude, prieteni). Aceasta forma de societate este potrivita pentru realizarea unor afaceri mici, in care asociatii realizeaza activitatea si isi asuma toate riscurile.
Datorita structurii sale, societatea in nume colectiv este considerate forma tipica a societatilor de persoane.
Legea 31/1990 cuprinde anumite elemente care exprima esenta societatii in nume colectiv. Potrivit art.3 din lege, societatea in nume colectiv este acea forma de societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.
Astfel, societatea in nume colectiv are urmatoarele caractere:
a) Asocierea se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor. In societatea in nume colectiv, asociarea are un caracter intuitu personae.
b) Capitalul social este divizat in parti de interes, care nu sunt reprezentate prin titluri. Partile de interes sunt, in principiu, netransmisibile.
c) Obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.
Societatea in nume colectiv se constituie potrivit reglementarilor prevazute de Legea 31/1990.
Contractul de societate
La baza constituirii societatii se afla contractul de societate, iar pentru constituirea societatii trebuie indeplinite formalitatile prevazute de lege.
Contractul de societate trebuie sa se incheie in forma autentica si sa cuprinda elementele prevazute de art.7 din Legea 31/1990.
Asociatii
Potrivit Legii 31/1990, asociatii unei societati in nume colectiv pot fi atat persoane fizice, cat si persoane juridice. Intrucat si persoanele juridice pot fi asociati, inseamna ca si societatile comerciale, indiferent de forma lor, pot avea calitatea de asociati ai societatii in nume colectiv.
Societatea in nume colectiv nu poate avea un asociat unic. O atare situatie este reglementata de Legea 31/1990 numai pentru societatea cu raspundere limitata ( C.S.J. sect. com. dec. nr. 170/1993, in “Dreptul” nr. 8/1994, p.93).
Asociatul care, fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi, întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane este obligat să restituie societăţii beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.
Niciun asociat nu poate lua din fondurile societăţii mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile făcute sau pentru cele ce urmează să le facă în interesul societăţii.
Asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi asociaţi.
Capitalul social
In contractul de societate trebuie sa se arate capitalul social subscris si varsat. De remarcat faptul ca legea nu stabileste un plafon minim al capitalului social subscris sau al celui varsat, ceea ce inseamna ca asociatii sunt liberi sa determine marimea acestora, in functie de nevoile pe care le reclama realizarea obiectului societatii. Legea cere insa ca in contract sa se precizeze data la care se varsa integral capitalul social subscris.
In contractul de societate trebuie sa se arate si aportul fiecarui asociat la capitalul social. Obiectul aportului nu cunoaste nicio restrictie; el poate fi orice bun cu valoare economica care prezinta interes pentru activitatea societatii (numerar, bunuri, creante, prestatii in munca etc.).
In cazul unei creante aduse ca aport, asociatul nu este liberat cat timp societatea nu a obtinut plata sumei pentru care a fost adusa ( art.84 din Legea 31/1990). Cand aportul la capitalul social apartine mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar fata de societate si trebuie sa desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgand din acest aport.
In sfarsit, cu toate ca legea nu o prevede in mod expres, totusi in contractul de societate trebuie sa se arate cota din capitalul social care se cuvine fiecarui asociat, in schimbul aportului sau. Aceasta cota este numita “ parte de interes “ sau, potrivit legii“ aport la capitalul social “ (art.84 din Legea 31/1990). Partea de interes este un titlu de valoare asemanator partilor sociale, care, in anumite conditii, poate face obiectul unei cesiuni.
Astfel, cesiunea aportului de capital social este posibilă dacă a fost permisă prin actul constitutiv. Cesiunea nu liberează pe asociatul cedent de ceea ce mai datorează societăţii din aportul său de capital (art. 87 din Legea 31/1990).
Adunarea generala
Avand in vedere numarul mic al asociatilor societatii in nume colectiv, legea nu institutionalizeaza adunarea generala a asociatilor acestei societati. Se intelege ca, in problemele esentiale care privesc activitatea societatii, deciziile sunt luate impreuna de catre asociati. In acest sens, legea consacra si pentru aceasta forma de societate principiul majoritatii in luarea deciziilor.
Administrarea societatii
Societatea in nume colectiv este administrata de unul sau mai multi administratori, care pot fi asociati sau neasociati, persoane fizice sau persoane juridice. Ei pot fi numiti prin actul constitutiv sau alesi de catre asociati.
Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.
Cu aceeaşi majoritate asociaţii pot decide asupra revocării administratorilor sau asupra limitării puterilor lor, afară de cazul în care administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv. Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv.
Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenţă între administratori, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societăţii, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua parte la administraţie.
Dacă un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului pe care îl exercită societatea, acesta trebuie să înştiinţeze pe ceilalţi administratori, înainte de a o încheia, sub sancţiunea suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta.
În caz de opoziţie a vreunuia dintre ei, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
Cesiunea partii de interes a asociatului
Asa cum am aratat, in schimbul aporturilor lor, asociatii dobandesc anumite parti de interes. Acestea confera calitatea de asociat, cu toate drepturile si obligatiile aferente.
Partile de interes incorporeaza anumite valori si deci ele pot fi transmise, in conditiile legii.
Cesiunea partii de interes implica si transmiterea calitatii de asociat; cesionarul dobandeste calitatea de asociat, in locul cedentului, care pierde acesta calitate.
Schimbarea prin cesiune a persoanei asociatului poate leza caracterul intuitu personae al societatii in nume colectiv; in locul asociatului initial ar putea intra in societate o persoana care nu are calitatile avute in vedere la constituirea societatii. De aceea, cesiunea partii de interes are caracter restrictiv. Art. 87 din Legea 31/1990 prevede ca cesiunea partii de interes este posibila daca a fost permisa prin contractul de societate.
Desi legea conditioneaza cesiunea de existenta unei prevederi in acest sens in contractul de societate, totusi consideram ca cesiunea partii de interes a unui asociat este posibila, chiar in absenta unei atare stipulatii, daca exista consimtamantul tuturor celorlalti asociati. Intr-adevar, ceea ce puteau decide asociatii la constituirea societatii pot hotari si ulterior, daca nu sunt afectate interesele lor.
Legea 31/1990 recunoaste posibilitatea cesiunii partii de interes, dar nu reglementeaza conditiile in care ea se realizeaza. In absenta unor atare dispozitii speciale, vor fi aplicare regulile generale.
Cesiunea partii de interes este guvernata de regulile cesiunii de creanta, prevazute de art. 1391-1398 Cod civil , cu luarea in considerare a specificului acestei cesiuni.
Pentru protejarea intereselor societatii si ale tertilor, Legea 31/1990 mentine anumite obligatii in sarcina cedentului, cu toate ca el nu mai are calitatea de asociat.
Astfel, cesiunea nu libereaza pe cedent de ceea ce mai datoreaza societatii din aportul sau la capitalul social (art.87 alin.2 din Legea 31/1990). Deci obligatia efectuarii varsamintelor restante revine in continuare fostului asociat, iar nu celui care i-a luat locul in societate.
Tot astfel, asociatul cedent ramane raspunzator fata de terti pentru operatiile facute de societate anterior cesiunii. Mai mult, daca la data cesiunii exista anumite operatii in curs de executare, asociatul cedent este tinut sa suporte consecintele, pana la terminarea acestor operatiunii ( art.87 alin. 3 si art. 225 din Legea 31/1990).
Retragerea asociatului din societate
In anumite cazuri, in cursul duratei societatii in nume colectiv, asociatii isi pot manifesta dorinta de a parasi societatea. Ca urmare a retragerii, asociatul are dreptul la partea sa de interes, iar capitalul social al societatii se reduce in mod corespunzator, prin modificarea actului constitutiv.
Prin retragerea asociatului, societatea sufera o modificare fata de situatia initiala, dar isi continua existenta. Numai exceptional, cand din cauza retragerii numarul asociatilor s-a redus la unul singur, societatea se dizolva ( art.229 alin.1 din Legea 31/1990).
Asociatul în societatea în nume colectiv se poate retrage din societate:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare
Excluderea asociatului din societate
Asa cum am aratat, societatea in nume colectiv este o societate care se bazezaza pe increderea dintre asociati si calitatile personale ale asociatilor. Datorita acestui fapt, succesul sau insuccesul societatii depinde in mare masura de faptele asociatilor, de activitatea pe care ei o desfasoara in societate.
In cazul in care un asociat nu isi indeplineste obligatiile asumate fata de societate ori savarseste anumite fapte potrivnice intereselor societatii, existenta societatii este amenintata. Legea 31/1990 reglementeaza posibilitatea excluderii din societate a asociatului indezirabil. Masura excluderii asociatului din societate apare ca o sanctiune aplicata asociatului si, in acelasi timp, ca un remediu pentru salvarea existentei societatii in folosul celorlalti asociati.
Asociatul poate fi exclus din societate in urmatoarele cazuri, prevazute de Legea 31/1990:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82;
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui asociat. Când excluderea se cere de către un asociat, se vor cita societatea şi asociatul pârât. Ca urmare a excluderii, instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi. Hotărârea irevocabilă de excludere se va depune, în termen de 15 zile, la oficiul registrului comerţului pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul hotărârii se va publica la cererea societăţii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Asociatul exclus răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate conform prevederilor actului constitutiv. Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia. Totodata, acesta rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere. Dacă, în momentul excluderii, sunt operaţiuni în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecinţele şi nu-şi va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operaţiuni.
Dizolvarea si lichidarea societatii in nume colectiv
Societatea in nume colectiv se dizolva si se lichideaza potrivit regulilor generale privind dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale, precum si regulilor speciale prevazute de lege pentru aceasta forma de societate.
Ca si reguli generale Legea 31/1990 stabileste faptul ca societatea se dizolvă prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulităţii societăţii;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;
f) falimentul societăţii;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.
Legea stabileste insa si anumite cauze de dizolvare aplicabile societatilor in nume colectiv. Potrivit art. 229 alin 1 din Legea 31/1990, societăţile în nume colectiv se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic. In cazul in care un asociat decedează şi dacă nu există convenţie contrară, societatea trebuie să plătească partea ce se cuvine moştenitorilor, după ultimul bilanţ contabil aprobat, în termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului, dacă asociaţii rămaşi nu preferă să continue societatea cu moştenitorii care consimt la aceasta.
La data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit prevederilor Legii 31/1990. Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Bibliografie:
- Drept comercial Roman – Stanciu.D Carpenaru – Editura ALLBECK - Bucuresti 2002
- Legea 31/1990 privind societatile comerciale
